Duns Scotus, Despre primul principiu

Editie bilingva.

Traducere din limba latina si tabel cronologic de Adrian Cotora. Nota introductiva si note de Alexander Baumgarten. Postfata si bibliografie de Ana Irimescu.
Redactat probabil la inceputul secolului al XIV-lea, in mediul scolasticii universitare de inspiratie franciscana, tratatul Despre primul principiu este o piatra de hotar intre filosofia medievala si modernitate. Folosind surse augustiniene si avicenniene, Duns Scotus stabileste un concept rational al fiintei divine, intemeiat pe libertate, vointa si infinitate. El proiecteaza astfel, implicit, un model al gindirii moderne in cadrul caruia infinitatea puterii, bunatatii si naturii divine a produs, in secolele urmatoare, omul care a asumat imitarea acestor atribute si edificarea propriei subiectivitati.

Fiziologul Latin, Richard de Fournival, Bestiarul Iubirii

Editie bilingva. Editie ingrijita, traducere din latina si franceza veche, note si studiu de Anca Crivat.
Sursa fundamentala a gindirii simbolice europene, Fiziologul, redactat initial in limba greaca si tradus, adaptat si reelaborat in toate limbile de cultura ale Evului Mediu, a cunoscut o popularitate concurata doar de aceea a Bibliei. Imbinind stiinta pagina si exegeza alegorica promovata de teologia crestina a primelor secole, micul tratat reprezinta o referinta comuna pentru literatura si arta medievale, iar ecourile sale se regasesc in texte de naturi diferite, de la cele teologice la cele alchimice, de la tratatele de morala la poezia de dragoste. Volumul ofera prima traducere romaneasca a celei mai importante versiuni latine, Fiziologul latin B, care constituie, la rindul sau, una dintre cele mai frecventate surse ale unui gen iubit cu predilectie de publicul medieval de toate nivelurile: bestiarul. Intre multiplele avataruri ale acestuia din urma, Bestiarul iubirii, elaborat in prima jumatate a secolului al XIII-lea de catre Richard de Fournival, medic, teolog si poet de o mare deschidere intelectuala, prezinta extrem de interesanta particularitate de a reuni in acelasi text doua traditii cu un grad ridicat de codificare: indelungata traditie alegorico-moralizatoare a Fiziologului si aceea mai tinara a iubirii curtenesti.

Anselm de Canterbury, Despre libertatea alegerii

Traducere din limba latina de Laura Maftei.
Nota introductiva, note si studiu de Ovidiu Stanciu.
Conceput sub forma de dialog, Despre libertatea alegerii este o originala interpretare a problemei liberului arbitru, disputata in teologia crestina timpurie. Analizata de Sf. Augustin, trecuta apoi prin filtrul teoriilor despre predestinare din perioada carolingiana, problema liberului arbitru isi gaseste solutie, dupa opinia lui Anselm de Canterbury, in conceptul de „rectitudine a vointei”, care este una dintre piesele fundamentale ale intemeierii individualismului in gindirea medievala.

Cuprins: Ca facultatea de a pacatui nu afecteaza libertatea alegerii • Cum au avut liberul arbitru, dupa ce au devenit robi ai pacatului; ce este liberul arbitru • Cum de au facultatea de a pastra rectitudinea, pe care nu o au • Ca nici o tentatie nu constringe «pe cineva» sa pacatuiasca impotriva vointei lui • Cum are vointa noastra putere impotriva tentatiilor, oricit de neputincioasa ar parea • Cum este «vointa» mai puternica decit tentatia, chiar cind este invinsa de aceasta • Ca nici Dumnezeu nu poate indeparta rectitudinea vointei • Ca nimic nu este mai liber ca dreapta vointa

Pierre Abelard, Comentarii la Porfir

Editie bilingva. Traducere din limba latina de Simona Vucu. Nota introductiva, tabel cronologic si note de Claudiu Mesaros si Simona Vucu. Postfata de Claudiu Mesaros.
Volumul reuneste cele mai importante scrieri ale filosofului Abelard privind natura universaliilor, alaturi de textele fondatoare ale celebrei polemici medievale, apartinind lui Porfir, Boethius si Ioan din Salisbury. „Glosa «de la Milano»”, „Glosa de la Lunel” si fragmentul din cunoscuta Istoria nenorocirilor mele de Abelard redau nu doar o pozitie filosofica articulata si deschisa modernitatii, ci si un amplu spectacol al vietii intelectuale a secolului al XII-lea.

Cuprins: Porfir, Isagoga • Boethius, Comentarii la Isagoga lui Porfir (fragment) • Magistrul Pierre Abelard, Epistole • Magistrul Pierre Abelard, Logica „ingredientibus” • Magistrul Pierre Abelard, Logica „nostrorum petitioni” • Ioan din Salisbury, Metalogicon, II, 16-17

Toma din Aquino, Despre guvernământ

Traducere de Andrei Bereschi
Prefata de Peter Molnar
Despre guvernamint este una dintre cele mai importante marturii pe care ni le-a lasat scolastica asupra meditatiei filosofilor medievali privind problema raportului dintre Stat si Biserica. Tratatul sta in centrul filosofiei politice a lui Toma din Aquino si face legatura intre Politica lui Aristotel si gindirea politica a modernitatii timpurii.

Boetius din Dacia, Despre viaţa filozofului

Traducere, nota introductiva, note si comentarii de Mihai Maga
Filosofia secolului al XIII-lea a fost marcata de unul dintre momentele de glorie ale revenirii lui Aristotel in cultura occidentala, in principal datorita numeroaselor traduceri din greaca sau araba care au circulat la vremea respectiva. Apogeul aristotelismului a generat o serie de dispute ce au angajat trei orientari de gindire concurente. Dintre acestea, cel mai putin cunoscuta este „averroismul latin” (sau „aristotelismul heterodox”), printre ai carui protagonisti se numara si Boetius din Dacia. Printre putinele lucrari care s-au pastrat de la filosoful danez se numara si tratatele incluse in acest volum, doua exegeze aristotelice aparute in contextul miscarii aristotelico-averroiste din mediul universitar parizian al anilor 1268-1272. Prima, De summo bono sive de vita philosophi, dezbate modelul etic intelectual asa cum apare el in Etica nicomahica, redeschizind discutia asupra idealului moral laic in filosofia medievala. Iar a doua lucrare, De somniis, reia tratatul aristotelic De divinatione per somnum, pentru a aborda in mod naturalist problema determinarii viitorului prin vise, demersul intelectual facut din perspectiva noului ideal moral ducind la o concluzie pur rationala.

William Ockham, Despre Universalii

Traducere de Alexander Baumgarten
Comentarii, note si studiu de Simona Vucu
Doctrina lui William Ockham privind statutul ontologic al universaliilor este una dintre piesele centrale in filosofia secolului al XIV-lea: in acest mediu s-au format principalele viziuni asupra universului modern si au fost luate principalele decizii de desprindere a universului filosofic de reprezentarea ierarhica asupra lumii, dominanta a gindirii premoderne. Adevarata „dezvrajire a lumii”, reducerea statutului universaliilor in filosofia lui Ockham si a ockhamistilor la doctrina raporturilor dintre semn si semnificat reprezinta una dintre sursele medievale ale filosofiei limbajului.

Cuprins: Summa Logicae • Comentariu la „Isagoga” lui Porfir • Teoria universaliilor si fundamentarea stiintei. Ockham contra scepticilor (studiu Simona Vucu)

Boethius, Tratate Teologice

Editie bilingva.

Traducere din limba latina si note de Octavian Gordon si Bogdan Tataru-Cazaban. Postfata de Anca Vasiliu. Prima aparitie in aceasta colectie, „Tratatele teologice”, redactate de consulul Boethius in secolul al VI-lea, reprezinta una dintre cele mai importante surse ale constituirii reflectiei asupra fiintei divine in mediul culturii medievale occidentale. Textele sintetizeaza probleme ale terminologiei gindirii crestine, polemici cu ereziile sfirsitului Antichitatii greco-latine si atesta efortul culturii latine de asimilare a terminologiei logicii aristotelice.

Toma din Aquino, Despre fiind şi esenţă

Editia a II-a revazuta, bilingva

Traducere, studiu introductiv, note si comentarii, referinte bibliografice si tabel cronologic de Eugen Munteanu

Un veritabil breviar al metafizicii fiintei, cu un marcat caracter propedeutic, in care Toma fixeaza termenii centrali ai dezbaterii (esse, ens, essentia, substantia, accidens, materia, forma etc.) si isi precizeaza pozitia fata de "bibliografia" curenta a problemei (Aristotel, Avicenna, Averroes sau tratatul neoplatonizant Liber de causis). Rezultatul e nucleul perfect articulat al unei doctrine a fiintei, in raport cu care analizele ulterioare din marile opere sistematice Summa theologica si Summa contra Gentiles nu vor face decit sa adauge, sa detalieze si sa argumenteze.Opusculul lui Toma a servit in secolul care a urmat redactarii sale atit ca manual scolar, cit si ca model si inceput al unei intregi serii de lucrari similare.

Cuprins: Ce semnificam in general prin numele fiind si esenta • In ce mod este recunoscuta esenta in substantele compuse si cum se raporteaza numele esenta la acestea • Cum se raporteaza esenta la conceptele de gen, specie si diferenta • In ce chip se prezinta esenta in substantele separate • Cum esenta se prezinta in chip diferit in lucruri diferite • Cum se prezinta esenta in accidente

Nicolaus Cusanus, De Docta Ignorantia

Editie bilingva, ingrijita, traducere, tabel cronologic, note si postfata de Andrei Bereschi

De docta ignorantia, compusa in 1440 si centrata pe argumente strict teologice si matematice, se disociaza net de lucrarile clasice ale gindirii medievale. Modernitatea ei consta in a face mesajul religios mai accesibil omului si in celebrarea demnitatii umane, argumente care fac din autorul lor un precursor al Umanismului. Cartea intii a lucrarii are ca tema pe Dumnezeu ca maxim absolut, urmatoarele doua tratind despre univers si despre Christos ca sinteza a celor doua. Pentru Cusanus, Dumnezeu e mai presus de orice; de aceea, orice incercare de a-l gindi pe Dumnezeu sfirseste prin a face apel la formula socratica „a sti ca nu sti”, dovada de suprema intelepciune omeneasca, singura care, in incercarea de a-l intelege pe Dumnezeu, poate transforma ignoranta intr-una docta.

Ioan Scotus Eriugena, Comentariu la Evanghelia după Ioan

Traducere, nota introductiva, note, postfata si indici de Dan Batovici

Tabel cronologic de Cristina-Elena Ciubotaru

Format in spiritul neoplatonismului de inspiratie augustiniana, Eriugena a realizat o sinteza originala intre ierarhia neoplatonica si teologia crestina, fata de care secolele urmatoare au simtit atit o continua seductie, cit si nevoia unei distantari doctrinare oficiale. Alaturi de monumentala Periphyseon, celelalte opere, dar si traducerile din autorii greci ofera imaginea sintezelor si conflictelor doctrinare dintre neoplatonismul de origine mai cu seama proclusiana si principalele dileme ale crestinismului occidental, de la chestiunea distributiei ierarhice a puterii divine pina la ampla dezbatere a secolului al IX-lea privind predestinarea umana. Din Comentariul la Evanghelia lui Ioan nu mai putem citi astazi decit citeva fragmente, dar ele sint suficiente pentru a intelege atit metoda exegetica eriugeniana, cit si felul in care autorul isi trata sursele grecesti sau latinesti.

Matheus de Aquasparta, Întrebări despre cunoaştere

Traducere, editie ingrijita, nota introductiva, table cronologic si postfata de Ana Irimescu

Cu o contributie esentiala la dezvoltarea teoriei moderne a cunoasterii, Mathaeus de Aquasparta este primul autor medieval care impune, pe urmele filosofiei lui Anselm, Avicenna, Augustin si Aristotel, ideea ca intelectul are acces la cunoasterea singularelor si la cunoasterea de sine. Opera sa, sursa importanta pentru Duns Scotus sau William Ockham, ne permite sa surprindem geneza unei filosofii franciscane ale carei consecinte sint fundamentale pentru sfirsitul Evului Mediu si modernitate. Lectura textelor selectate pentru aceasta editie e un bun punct de plecare in efortul de a regindi locul real al lui Mathaeus in istoria filosofiei medievale.

Epifanie al Salaminei, Ancoratus

Editie bilingva.
Traducere si note de Oana Coman.

Studiu introductiv de Dragos Mirsanu.
Prima editie ce alatura textului original, grecesc, o traducere intr-o limba moderna.


Un autor renumit pentru talentul sau lingvistic (cunostea patru limbi straine, lucru rarisim in Antichitate), dar cu o scriitura aluziva, criptica, aproape cifrata. O personalitate a Bisericii, episcop si monah, autor de scrieri impunatoare, care insa nu a facut „scoala” in patristica. Un nume obligatoriu pentru istoria dogmei (este printre primii care afirma, explicit, realitatea transformarii euharistice si formuleaza elemente ale doctrinei mariologice), un sfint, pentru Bisericile traditionale, dar un sfint cu vehemente convingeri iconoclaste. Lucrarea de fata, o excelenta sinteza doctrinara a secolului de aur al patristicii, se desfasoara polemic, vizind „erezia”, intrind astfel in dialog cu Arie, cu Eunomie, cu Mani, cu Origen. Finalul tratatului Ancoratus, redactat in 374, cuprinde doua formule de credinta, doua „crezuri”, primul dintre ele fiind identic, in prima sa parte, cu cel proclamat ulterior, la Sinodul constantinopolitan din 381.

Nicolaus Cusanus, Coincidentia oppositorum

Studiu introductiv, traducere si note de Mihnea Moroianu
Editie bilingva

„Paginul: Exista un singur adevar sau mai multe?
Crestinul: Nu exista decit unul singur. Caci nu exista decit o singura unitate, iar Adevarul coincide cu unitatea, odata ce e adevarat ca exista o singura unitate. Asa deci cum intr-un numar nu se afla decit o singura unitate, la fel si intr-o multime nu se afla decit un singur adevar. Si de aceea, cel care nu pricepe unitatea nu va cunoaste niciodata Numarul, iar cel ce nu pricepe Adevarul in unitate nu poate sti nimic cu adevarat. Si desi crede ca stie cu adevarat, el realizeaza cu usurinta ca ceea ce crede a sti poate fi cunoscut mai aproape de Adevar.” (Despre Dumnezeul ascuns)

„Mai intii, nu stiu daca am dreptate sa presupun ca cercetarea tuturor inteleptilor se incheie cu descoperirea unui singur principiu. Caci ea se opreste dupa ce ajunge la izvor, prin urcarea lacului si a riului, iar Sfirsitul nu are vreun sfirsit si Inceputul nu are vreun inceput. Acolo insa unde este coincidenta dintre Inceput si Sfirsit, este necesar ca si mijlocul sa coincida.” (Despre geneza)

„Motivul pentru care atit Platon in scrisorile sale, cit si marele Dionisie Areopagitul au oprit ca aceste chestiuni mistice sa le fie dezvaluite celor ce ignora urcusurile intelectuale este ca lor nimic nu le va parea mai vrednic de ris decit aceste lucruri inalte. Caci omul trupesc nu percepe lucrurile acestea dumnezeiesti; dar celor cu un intelect exersat in acest domeniu nimic nu le va parea mai de dorit.” (Despre beril)

„Caci Lumea n-a inceput in timp: nu timpul, ci doar Eternitatea a precedat Lumea. Astfel si timpul este uneori numit etern, precum vorbeste proorocul despre timpul etern, fiindca timpul n-a avut inceput in timp. Caci nu timpul a precedat timpul, ci Eternitatea. Asadar timpul este numit etern deoarece din Eternitate curge.”(Despre jocul globului)

Abelard, Dialog între un filozof, un iudeu şi un creştin

Unul dintre primele dialoguri interreligioase redactate in Evul Mediu, tradus integral in limba romana!

Recomandat de Institutul Roman de Studii
Inter-Ortodoxe, Inter-Confesionale si Inter-Relgioase:

Editie bilingva
Traducere si note de Filotheia Bogoiu si Sorana Sorta
Prefata si tabel cronologic de Bogdan Tataru-Cazaban
Editie ingrijita de Adrian Muraru

Dialogul intre un filosof, un iudeu si un crestin este considerat unul dintre cele mai interesante texte teologice ale lui Abelard. El ne infatiseaza o intilnire toleranta dintre religiile monoteiste prin intermediul a trei protagonisti – un crestin, un evreu si un filosof (foarte probabil adept al Islamului). Filosoful si teologul Abelard ne impartaseste visul unei coexistente pasnice a religiilor care, dincolo de orice discriminari, se intilnesc in cautarea Binelui suprem si in viziunea unui Dumnezeu unic, de binefacerile caruia se pot bucura toti oamenii.

Grigorie de Nyssa, Împotriva lui Eunomie I

Traducere si note de Ovidiu Sferlea
Studiu introductiv de Mihail Neamtu
Editie ingrijita de Adrian Muraru

Unul dintre cele mai importante si dense texte ale literaturii patristice din veacul al IV-lea, tradus acum pentru prima oara in limba romana.


„Si avind parte de tihna dupa voie o vreme indelungata, Eunomie s-a chinuit in tot acest rastimp, intr-o gestatie mai lunga decit a celor mai mari si zdravene animale, sa zamisleasca un tratat; pe cind isi plasmuia inca odorul in ascuns, se grozavea cu amenintarile, dar intr-un tirziu si cu mare greutate scoase la lumina o creatura neimplinita si avortata. Toti care s-au facut partasi la stricaciunea lui o dadacesc si o incalzesc la sin. Noi insa, indemnati de fericirea aflata in profetia care zice Fericit este cel ce va apuca si va lovi de piatra pruncii tai, ne-am grabit, indata ce ne-a ajuns in miini, sa apucam scrierea aceasta nou-nascuta si s-o izbim de piatra ca pe una din odraslele babilonienilor. Iar piatra era Hristos, Cuvintul Adevarului.”

Origen, Omilii şi adnotări la Exod

Premiul pentru Traducere pe 2006 al revistei „Cuvantul”.

Editie bilingva. Studiu introductiv, traducere si note de Adrian Muraru.
Origen ne invita, in omiliile acestui volum, sa parcurgem impreuna drumul de la sclavie la libertate, asa cum este el inteles in cel de-al doilea tratat al Bibliei, Exodul. Actul interpretarii devine astfel participare, iar Exodul, considera exegetul crestin, este vocatia fiecarui individ: fiecare dintre noi este o fiinta aflata in „exod”. Observarea propriei situari, in impropriu, este simultana reorientarii: cititorul este invitat de exeget sa-si regaseasca „locul propriu”. Doar aceasta relocare va putea livra sens, doar acest „exod” va preda semnificatia corecta a unui faimos (si controversat) pasaj biblic, adnotat de catre Origen in acest volum, cel privitor la „incremenirea”, prin actiune divina, a inimii Faraonului.

Origen, Omilii şi adnotari la Levitic

Editie bilingva.

Studiu introductiv, traducere si note de Adrian Muraru.
Volumul reuneste interpretarea origeniana, cea pastrata pina astazi, la cel de-al treilea tratat al Scripturii, Leviticul. Caracterul tehnic al textului biblic, ce descrie relatia, intermediata sacramental, dintre Dumnezeu si poporul ales, adauga o dificultate suplimentara actului interpretativ. Origen, fidel principiilor sale, se va stradui sa descopere si in textul cu o minima disponibilitate exegetica invitatia la un alt tip de lectura, alegorica. Incercarea sa a fost remarcata si pretuita: omiliile la Levitic, ca si celelalte omilii la Hexateuh vor supravietui prin intermediul traducerilor latine, educind publicul occidental spre alegoreza

Tertulian, Tratate dogmatice şi apologetice

Editie bilingva.
Studiu introductiv, traducere si note de Dionisie Pirvuloiu.
Volumul cuprinde cinci tratate ale celui care a fost primul mare scriitor latin crestin, considerat creatorul limbajului teologic occidental si fondatorul teologiei apusene: Catre martiri, prima sa scriere cu caracter moral, Catre Scapula, o „bijuterie” a prodigiosului sau demers apologetic, demers dublat de o tenace polemica antignostica exemplificata prin tratatele Impotriva lui Hermoghene si Despre trupul lui Hristos, in care se demonstreaza cu argumente solide crearea lumii ex nihilo si, respectiv, realitatea si caracterul omenesc al trupului Mintuitorului Iisus Hristos, si cel mai teologic si mai important tratat al lui Tertulian, Impotriva lui Praxeas, ce combate erezia antitrinitara. Tradusa intr-o maniera ce reda cit mai fidel originalul, conservind savoarea limbajului si a expresiilor folosite de Tertulian, lucrarea il aduce pe cititor mai aproape de una dintre cele mai importante surse ale culturii crestine clasice, esentiala din punctul de vedere al continutului teologic si filologic.

Origen, Omilii comentarii şi adnotări la Geneză

Revista Chora Nr.1/2003

Revista Chora Nr.2/2004

SOMMAIRE

ÉTUDES

Jean JOLIVET
L'«augustinisme avicennisant» au XIIe siècle: un effet de mirage .....5
Alain GALONNIER
L'équivalence e(rmhnei/a-interpretatio dans le prologue du second
commentaire de Boèce au PERI ERMHNEIAS d'Aristote .........21
Michael CHASE
Omne corpus fugiendum? Augustine and Porphyry on the body
and the post-mortem destiny of the soul ................ 37
Kristina MITAÏLATE

Les Latins face aux icônes (les Libri Carolini)...........59
Maurice RUBEN-HAYOUN
Moïse de Narbonne (1300-1362) et l'averroïsme juif .............81
Marilena VLAD
De Principiis: de l'aporétique de l'Un à l'aporétique de l'Ineffable ....125
Brânduşa PALADE
The Immoderacy of Aristotle's Ethics:

Excellence and Appropriateness Re-connected .....................149
José Ma ZAMORA
La prudence du Patriarche Joseph .....................161
NOTE CRITIQUE
Vasile RUS (Enneadi, IV 8, 8, 16): un problema di critica testuale...........177

COMPTES RENDUS

Éditions de textes et traductions .................187
ARISTOTEL, Retorica, Bucureşti, IRI, 2004 (A. Muraru) ......... 187
BOETHIUS, Tratate teologice, Iaşi, Polirom, 2003 (Simona Vucu) ..........195
IERONIM, Comentariu la cartea profetului Iona,
Bucureşti, Anastasia, 2004 (C. Gaşpar) ........198
PATERICUL EGIPTEAN, Timişoara, Editura Învierea, 2002;
PATERICUL, Iaşi, Polirom, 2003 (C. Gaşpar) 2004 Études.......203
Dominik PERLER,

Théories de l'intentionnalité au Moyen Âge, Paris, Vrin,

2003 (A. Baumgarten) ........................203
Thomas RICKLIN, Der Traum der Philosophie im 12. Jahrhundert,
E.J. Brill, 1998 (D. Sãvinescu)....................................206

BULLETIN DU GROUPE DE RECHERCHES
ANCIENNES ET MÉDIÉVALES

Éditions de textes et traductions ..........215
Colecţia «Biblioteca Medievală» (Iaşi, Polirom): BOETHIUS, Tratate teologice,
2003; OCKHAM, Despre universalii, 2004; BOETHIUS DIN DACIA, Despre
viaþa filosofului, 2005; TOMA DIN AQUINO, Despre guvernământ, 2005;
Colecţia «Biblioteca Patristicã» (Bucureşti, Anastasia): AUGUSTIN, Despre natura
binelui. Contra maniheilor; IERONIM, Comentariu la cartea profetului Iona;
GRIGORE DE NYSSA, Viaþa Sfintei Macrina; IOAN DAMASCHIN, Despre cele
două voinţe ale lui Hristos; PLOTIN, Eneade I-II, Bucureşti, IRI, 2003 Études .............215
Alexander BAUMGARTEN, Sfântul Anselm şi conceptul ierarhiei, Iaşi, Polirom,
2003; Christian TROTTMANN, Anca VASILIU (dir.), Du visible à l'intelligible.
Lumière et ténèbres de l'Antiquité à la Renaissance, Paris, Honoré Champion Éditeur,
2004; H.-R. PATAPIEVICI, Ochii Beatricei. Cum arãta cu adevãrat lumea lui Dante?,
Bucureºti, Humanitas, 2004; Bogdan TÃTARU-CAZABAN (coord.), Pluralitatea
metafizicii medievale. Istorie şi structuri, Iaşi, Polirom, 2005; Jean-Luc SOLÈRE,
Anca VASILIU, Alain GALONNIER (dir.), Alain de Lille, le docteur universel.
Philosophie, théologie et littérature au XIIe siècle, Brepols, 2005 (à paraître)
AUTEURS.............221

Revista Chora Nr.5/2007

PLOTIN ET LE NÉOPLATONISME
Numéro publié à l'occasion de la première traduction intégrale des
Ennéades en roumain et du colloque «Plotin et la rencontre des traditions» de Cluj-Arcalia, organisé par le Centre d'Études Anciennes et Médiévales de l'Université «Babeş-Bolyai» de Cluj
Coordonné par Alexander Baumgarten





SOMMAIRE

Note liminaire (Alexander Baumgarten)...........7
Vorwort (Thomas Alexander Szlezák)..........9

ÉTUDES

Roberto REALI. Letture contemporanee di Plotino..........15
Andrei CORNEA. Paradoxe du Mal et «ressemblances de famille»......27
Jean-Marc NARBONNE. Jamblique, le précurseur méconnu ...............45
Patrizia TROVATO. La bacchetta magica di Hermes e il trono rovesciato.
Il Plotino di Lev Şestov ..........57
Annick CHARLES SAGET. Le Moi et son Visage. Visage et Lumière
selon Plotin .............65
Sonja WEISS. The Motif of Self-Contemplation in Water or in a Mirror
in the Enneads and Related Creation Myths ...........79
Gabriel CHINDEA. Le nombre est-il une réalité parfaitement intelligible ?
Une analyse de l'intelligibilité du nombre chez Plotin ...............97
Daniel MAZILU. La religiosité de Plotin .................111
Marilena VLAD. De l'unité de l'intellect à l'un absolu: Plotin critique d'Aristote .........121
Vasile MUSCĂ. Il neoplatonismo tra passato e presente ..............141

CODICOLOGICA

Adrian PAPAHAGI and Adinel-Ciprian DINCĂ. Latin Palaeography
and Codicology in Romania ...................................159

COMPTES RENDUS

DAMASCIUS, De principiis, Bucharest, 2006 (A. Baumgarten) ..............187
Thomas Alexander SZLEZÁK, The New Plato, Researches on the Esoteric Doctrine,
Cluj-Napoca, 2007 (A. Baumgarten) ........................188
Firmico MATERNO, L’errore delle religioni pagane, Roma, 2006 (R. Bercea) ....190
DUNS SCOTUS, De Primo Principio, Iasi, 2007 (M. Sârbu) ...............194
Dominique DEMANGE, Jean Duns Scot. La théorie du savoir,
Paris, 2007 (A. Storck) ..........................................199
PROCLUS, Elements of Theology, Bucharest, 2007 (A. Baumgarten)............203
Thomas D'AQUINO, Disputed Questions on the Soul, Bucharest, 2006 (A. Baumgarten) ..........206
Bulletin du groupe de recherches anciennes et médiévales .......................209
Auteurs ...................................211

Revista Chora Nr.3-4/2005-2006

IMAGE ET REPRÉSENTATION
DANS LA PHILOSOPHIE ANCIENNE

Numéro double dédié au professeur Jean Jolivet à l'occasion de la réception du titre de Doctor Honoris Causa de l'Université Babeº-Bolyai (Cluj) Publié avec le concours du Groupe de recherche «Philosophie de la connaissance et philosophie de la nature au Moyen Âge et à la Renaissance» (GDR 2522 du CNRS)

Coordonné par Anca Vasiliu

SOMMAIRE

Discours de Laudatio pour Jean Jolivet : Alexander Baumgarten, Anca Vasiliu ........9

ÉTUDES

Image et représentation dans la philosophie ancienne (note liminaire) ......................17
I. Les enjeux philosophiques de l.image
Anca VASILIU . Racines platoniciennes pour une philosophie de l.image .............…..21
Jean-LUC SOLÈRE . L.image comme philosophème ...............................44

II. Une pensée de l.image au XIIe siècle

Jean JOLIVET. L.image selon les Chartrains .............................................. 67
Irène CAIAZZO. Sur la distinction sénéchienne idea/idos au XIIe siècle ............….87
Dominique POIREL. Les statuts de l'image chez Hugues de Saint-Victor ..........…..113
Barbara OBRIST. Le démoniaque dans l'iconographie cosmologique du XIIe siècle...134

III. Prolongements des théories grecques de la connaissance
en hébreu, arabe et latin

Gad FREUDENTHAL . A Twelfth-Century Provençal Amateur of Neoplatonic
Philosophy in Hebrew : Rabbi Asher ben Meshullam of Lunel ........................155
Meryem SEBTI . Intellection, imagination et aperception de soi dans
le Livre du résultat de Bahmany"r Ibn al-Marzub"n .................183
Alexander BAUMGARTEN . Possibilité et passivité dans la théorie
aristotélicienne de l.intellect .............................................................205
Christophe GRELLARD. Sicut specula sine macula. La perception
et son objet chez Nicolas d'Autrécourt.................................... 223

IV. Les universaux, les représentations et leurs enjeux théologiques dans la philosophie médiévale

Claudiu MESAROŞ. From Porphyry to Abelard: How Many Questions on Universals ?.....245
Kim Sang ONG-VAN-CUNG . Les raisons d.agir sont-elles des représentations ?
Thomas d.Aquin et la philosophie de l.action ................................................255
Gérard SONDAG . Jean de Damas et Jean Duns Scot sur l'infinité
de l'essence divine .....................................................276
Christian TROTTMANN . Le dépassement de toute représentation dans le De Icona......317
Dan SÃVINESCU. Der Unendlichkeitsbegriff im zweiten Buch von De Docta
Ignorantia (Kap. 1). Mathematische und kosmologische Vorstellungen im
Zusammenhang der Wissenschaften des Quadriviums ..........................................337
V. Optique et iconographie du Moyen Âge à la Renaissance
Graziella FEDERICI-VESCOVINI. Image et représentation optique:
Blaise de Parme et Léon-Baptiste Alberti.........................................................345
Annie YACOB . Les incidences de la camera oscura sur la peinture de Léonard de Vinci ..364
Max LEJBOWICZ . Optique instrumentale et iconographie ....................................383

CODICOLOGICA

Adinel-Ciprian DINCÃ . Studying Medieval Philosophy in Romania.
A Codicological Perspective .................................................................431

COMPTES RENDUS

Otfried HÖFFE (hrsg.), Aristoteles-Lexikon, Stuttgart, 2005 (E. Schmit) ............ .439
Vasile MUSCÃ, Discurs despre filosofie, Cluj, 2006 (A. Baumgarten) ................. 441
Guy BOUCHARD, Les bufs bipèdes. La théorie aristotélicienne de l'esclavage
et ses interprètes francophones, Quebéc, 2004 (A. Cîmpean) ........................... 443
Jean-Marc NARBONNE, Lévinas et l'héritage grec, Wayne HANKEY,
Cent ans de néoplatonisme, Paris/Québec, 2004 (D. Sãvinescu) ....................... 444
Jean-Marc NARBONNE et Alfons RECKERMAN, Pensées de l.»Un« dans l.histoire
de la philosophie. Études en hommage au Professeur Werner Beierwaltes, Paris/
Québec, 2004 (D. Sãvinescu)................................................................. 448
Oya ERDOGANS, Wasser . Über die Anfänge der Philosophie,
Wien, 2003 (A. Noveanu) ....................................................................449
Cãtãlin PARTENIE (ed.), Plato. Selected Myths, Oxford, 2004 (A. Bereschi) ..........453
Bulletin du groupe de recherches anciennes et médiévales .............................456
AUTEURS ..........................................................457